Proiecte Web

Anul acesta, absolvind ASEM-ul, mă mă gîndeam că mă aşteaptă un viitor luminos, angajatorii mă vor aştepta cu nerabdare să le fiu de folos cu inetelctul şi cunoştinţele mele, pe care cu aşa greu le-am acumulat timp de 3rei ani. Nu a fost aşa. Am trimis câteva zeci de CV-uri, din care am fost invitat la interviu de cel mult 10 ori. Din zece interviuri nu m-am ales cu nici un serviciu. Poate îs cumva vre-un prost, care nu-i bun de nimic? Cel putin eu aşa nu cred. Mă consolidez cu gândul că angajatorii sunt niste proşti şi nu au idee ce cadru au ratat. Dar ştiu ca nu-i aşa. Problema e că anul acesta au fost de 2 ori mai multi absolvenţi decât în alţi ani şi… oferta e cu mult mai mică decât cererea.

Care ar fi soluţia? Să încep o afacere? Ce afacere? De unde să găsesc inestiţii?

M-am gândit la diferite proiecte şi am ajuns la ideea să găsesc nişte voluntari care să fie în aceeaşi situaţie ca şi mine, să dorească să dezvolte o idee comună, care pînă la urmă să aducă un venit.

Primul astfel de proiect este crearea unei intreprinderi care ar produce IT. De accea am hotărât să-mi acumulez cunostinţe in domeniul programării şi am mers să învăţ mai departe… de web designer

Umanişti sau animalişti?

S-a întîmplat ceva cu noi.. deseori vezi aceată înscripţie în oraş pe postere cu o imagine a unui biet câine care a fost batut sau chiar ucis (nu e clar ce anume).

Mergeam pe strada Varlaam, e mai puţin aglomerată, deci mai uşor de mers. Iubesc să merg pe jos. Deseori merg pe jos chiar dacă aş putea lua un transport. Doar mergând pe stradă îmi place să meditez, astfel şi distanţa împreună cu timpul se scurge fără ca să observi. Mă îndreptam spre parcul central, acolo trebuia să mă întîlnesc cu 2 prieteni… să bem o bere. Împreună suntem foarte veseli.

Mă gândeam ce bună ar trebui sa fie berea câştigată de mine într-un pariu incă la capionatul european. Am pariat cu Dima cine va câştiga în semifinală: Rusia sau Spania… Spania a caştigat tot campionatul iar eu doar o bere pe care urma azi s-o savurez cu dublă satisfacţie.

Când ajunsesem aproape de Pârcălab, văd un câine nergu care mergea ţanţoş, mîndru. Era teritoriul său. Se luase din urma mea să mă latre. Nu mă tem de câini. Deobicei merg mai departe nici nu mă întorc spre ei, sunt sigur ca din urmă nu vor muşca. De data asta nu a fost aşa. Am simţit o muşcătură din urmă la picior. Îndată, plin de mînie m-am întors şi mi-am facut vânt să-l lovesc măcar cu piciorul, dar nu l-am ajuns. M-a lasat în pace şi a fugit. În acel moment mi-am facut impresia că şi-a împlinit visul să ma muşte şi a plecat fericit.

Sunt mulţi oameni care se tem de câini, doar nu toţi sunt gata ca mine să fugă din urma lui ca să se răzbune, sau să-i arate un gest psihologic ca acesta să înţeleagă că nu face să te pui în poară. De asta şi mă întrebam, oare cîţi oameni au suferit sau o sa mai aibă de suferit pînă ce statul va lua măsuri.

În ultimii ani văd tot mai mulţi câini vagabonzi în oraş, care se fac tot mai răi si totodată aud tot mai des despre umanism precum că trebuie să fim oameni, să ocrotim animalele, în special câinii vagabonzi…

Incepator de blogist

Stând şi uitându-ma la blogurile cuiva am horărât să-mi fac şi eu unul.

Aproape la fel ca şi pisica asta am hotărât să ma descurc în ceea ce ţine de publicarea articolelor.